2 iunie. Ziua Internațională a Lucrătorilor și Lucrătoarelor Sexuale.

Astăzi sărbătorim Ziua Internațională a Lucrătorilor și Lucrătoarelor Sexuale. Pe 2 iunie 1975, un grup de lucrătoare sexuale au ocupat biserica Saint-Nizier din Lyon, Franța pentru a protesta împotriva abuzurilor poliției și condițiilor de muncă precare. De-atunci, 2 iunie este o zi sărbătorită în lume de lucrători și lucrătoare sexuale și persoane aliate lor. 

Pe 2 iunie 2019, cu SexWorkCall (asociație comunitară a lucrătorilor și lucrătoarelor sexuale din România) am organizat primul protest în spațiul public din țară, sărbătorind această zi și cerând public dezincriminarea și drepturi de muncă. 

SexWorkCall solicită în continuare statului român dezincriminarea totală și de urgență a muncii sexuale. 

Considerăm că în acest moment, pedepsirea directă și indirectă a muncii sexuale are efecte profund îngrijiorătoare asupra unei întregi categorii de cetățeni.

Munca sexuală este profund stigmatizată, nerecunoscută ca muncă și vazută ca un act imoral, ducând la marginalizare socială și violență împotriva persoanelor care practică orice tip de muncă sexuală.

“Prostituția” a figurat până în 2014 în Codul Penal, România fiind una din ultimele țări din Europa în care lucrătorii și lucrătoarele sexuale au riscat pedeapsa cu închisoarea. Faptul că acum prostituția este considerată “doar” o contravenție nu este de ajuns. Având în vedere numărul alarmant al amenzilor aplicate seară de seară lucrătorilor și lucrătoarelor sexuale pe stradă, cât și abuzurile forțelor de ordine, chemăm la abrogarea articolului 2, pct. 6 și 7 din legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii si linistii publice, dezincriminarea și depenalizarea totală a muncii sexuale, și adoptarea unei legislații asemănătoare cu cea din Noua Zeelandă.

Spre deosebire de modelul de legalizare sau reglementare prezent în Germania sau Olanda, prin care mulți/multe lucrători și lucrătoare sexuale riscă munca în ilegalitate, modelul dezincriminării totale presupune drepturi de muncă și protecție socială.

Criminalizarea muncii sexuale duce la înrăutățirea continuă a condițiilor de muncă și trai, la trafic uman, la imposibilitatea de a ne mobiliza împotriva cazurilor de exploatare. Amenzile continue duc la și mai multă sărăcire, mulți și multe lucrătoare sexuale confruntându-se cu eventualitatea pierderii locuinței. Dezincriminarea e unul din pașii importanți către destigmatizare prin recunoașterea muncii sexuale ca muncă și este recomandată de către organizații globale de sănătate, drepturile omului și anti-trafic ca Organizația Mondială a Sănătății, Amnesty International și Alianța Globală Împotriva Traficului de Femei. Într-un context de dezincriminare, începerea, continuarea sau încetarea muncii sexuale se fac în condiții de siguranță, iar accesul la justiție, sănătate, protecție socială se pot realiza mai ușor.

În perioada epidemiei COVID-19 comunitatea lucrătoarelor și lucrătorilor sexuali a fost profund afectată și neajutorată, majoritatea persoanelor pierzându-și singurul venit. 

Din cauza incriminării muncii sexuale, persoanele care fac muncă sexuală nu au putut accesa serviciile publice de asistență socială și de sănătate publică.

Persoanele care fac muncă sexuală au riscat evacuarea din locuințele închiriate neputând să își desfășoare activitatea si s-au aflat astfel în imposibilitatea de a achita chiria și facturile. .

Accesul la șomajul tehnic sau la orice formă de indemnizație pe timpul stării de urgență a fost complet inaccesibil.

Restricțiile naționale și internaționale de circulație au afectat lucrătorii și lucrătoarele sexuale, nu numai prin pierderea singurei forme de venit. Multe persoane au rămăs blocate în țări precum Germania, Austria și altele, fără adăpost, acces la protecție socială sau medicală, și indemnizații de șomaj. 

Autoritățile neagă în mod repetat existența lucrătorilor și lucrătoarelor sexuale pentru a nu fi obligate să ia măsuri de protejare sau să ia considerare dezincriminarea, deși amenzile sunt aplicate în continuare. 

Problemele cu care ne confruntăm sunt deliberat complet invizibilizate, iar nouă ne este negată auto-reprezentarea într-o societate stigmatizantă ce preferă senzaționalizarea muncii sexuale. Mai mult, accesul la instituții ne este negat, nefiind consultate la nici un nivel de luare a deciziilor în privința sănătății, justiției, legislației sau oricărui alt aspect ce ne afectează direct. 

Președinta SexWorkCall, Antonella Lerca Duda a transmis: “Suntem sătule și sătui să nu existăm în spațiul public conform spuselor autorităților, când ei dau amenzi zilnic persoanelor care practică munca sexuală. Acele amenzi sunt dovezi evidente și înregistrate de către autorități ale activității persoanelor care practică munca sexuală stradală. Avem nevoie de dezincriminare de urgență ca sa putem proteja comunitatea și a destigmatiza orice formă de muncă sexuală.”