(RO) Mini-ghid pentru jurnalistx: munca sexuală şi reprezentarea lucrătorilor şi lucrătoarelor sexuale

EN: This is a mini-guide for journalists that we published in October 2019, in a friendly journal that features critical texts. Unfortunately Romanian only for now. We offer some basic guidelines to reporting on sex work that is stigma free and supportive. We encourage journalists to hold space for actual sex workers, and amplifying their voices and perspectives. 

Foto: protest Dezincriminare Acum! , Bucuresti, 2 iunie 2019 (c) SexWorkCall

****

(Notă: acest mini-ghid a fost publicat pentru prima dată în Rețeaua Critică. Le mulțumim pentru sprijin. Link)

Ca membre SWC sau invidiual, avem deja experienţă în a fi contactate de jurnalişti şi de a vedea cum munca sexuală, noi sau alte şi alţi lucrători sexuali, suntem reprezentate într-un mod care perpetuează stigma, uneori de-a dreptul dezumanizant. Persoanele care lucrează în mass media deţin o putere imensă şi, deseori, devin deliberat complice la violenţa care ne afectează fiecare aspect al vieţii, fie că este vorba de (in)accesul la sănătate, la justiţie, la locuire, la un trai decent, sau la condiţii de muncă mai bune.

Acesta este un mini-ghid pentru toate persoanele care lucrează în domeniul jurnalismului şi sperăm ca pe viitor să îl dezvoltăm într-o resursă mai bogată în analize critice asupra unor exemple de reprezentări problematice, însoţite de recomandările noastre.

 

  1. Porneşte de la premiza că munca sexuală e muncă şi că persoanele care o practică sunt expuse la stigmă şi violenţă. Munca sexuală este oferirea voluntară de servicii sexuale sau erotice contra cost, şi poate lua forma muncii sexuale full-serviceescortingstripteasevideochat, masaj erotic, BDSM profesional, phone sex, şi altele. Deşi sunt multe persoane care practică o formă de muncă sexuală fiind împinse de diverşi factori structurali ce ţin de marginalizare pe bază de clasă, etnie, rasă, dizabilitate, orientare sau identitate de gen, caracterul serviciilor oferite este unul voluntar. Aşadar, munca sexuală nu este trafic, iar perpetuarea confuziei între cele două ne neagă propria autonomie şi putere de decizie, ne îngreunează eforturile de a ne organiza pentru condiţii de muncă mai bune, inclusiv împotriva situaţiilor de coerciţie, punându-ne în mod automat în poziţia perpetuă de victimă, eventual victimă în numele căreia se poate vorbi şi care trebuie salvată.
  2. Evită discursul stigmatizant şi senzaţionalist. Munca noastră este pedepsită prin lege și sancționată de societate, în baza unor principii patriarhale, ultra-creștine. De la vocabularul folosit pentru a ne descrie („prostituate”, „curve”, „dame de companie”), la folosirea anumitor stereotipuri şi clişee despre „imoralitate”, la fotografiile cu anumite părţi ale corpului descoperite şi în ipostaze „sexy” (sâni, fund, picioare), multe reportaje caută exclusiv senzaţionalul, ratingurile, şi ne prezintă într-un mod sexist şi dezumanizant. Purtând stigmă, dezumanizate, obiectificate, supuse unor discursuri alimentate de frici şi panici morale, considerate o problemă ce ţine de sănătatea publică, toate aceste abordări perpetuează violenţa împotriva noastră şi ne afectează în cel mai real şi direct mod viaţa de zi cu zi. 
  3. Evită întrebările indiscrete. Tratează persoanele intervievate cu respect şi demnitate. Nu presupune nimic legat de motivaţia pentru munca sexuală şi orice aspect legat de viaţa privată sau profesională a unui/unei lucrător/lucrătoare sexuale. Tratează persoana cu respect şi oferă-i spaţiu pentru a împărtăşi numai cât doreşte ea să împărtăşească, fără a-i adresa întrebări indiscrete de dragul senzaţionalului, şi protejându-i intimitatea.
  4. Foloseşte termeni ne-stigmatizanţi. În loc de prostituată: lucrător sau lucrătoare sexuală. În loc de cuvântul cu Ț: rom sau romnie. În loc de transexual: pesoană sau femeie sau bărbat trans(gender). Şi aşa mai departe.
  5. Protejează identitatea persoanelor intervievate. Această recomandare ţine de deontologia meseriei, însă am observat că munca sexuală este tratată în mod excepţional, drept pretext pentru suspendarea oricăror dimensiuni etice în jurnalism. Indiferent de forma reportajului, persoana re/prezentată trebuie să îşi confere consimţământul informat şi, ideal, în scris. Date fiind criminalizarea (inclusiv în România) şi nivelul ridicat al riscului la care se expune o persoană care practică munca sexuală afişându-se public, jurnalistele/jurnaliştii ar trebui să protejeze activ identitatea persoanei intervievate, folosindu-se de toate tehnicile la îndemână, şi cu acordul acesteia.
  6. Lasă loc auto-reprezentării. Credem cu tărie că suntem experte/experţi pe propriile noastre vieţi, şi cei/cele mai în măsură să vorbim despre noi. Totodată, vocile lucrătorilor şi lucrătoarelor sexuale sunt prea puţin auzite în media. Lasă-ne spaţiu pentru a vorbi sau scrie, pentru a ne descrie singure viaţa şi lupta. Sunt o sumedenie de reportaje, texte, ş.a.m.d. scrise despre noi, FĂRĂ noi. Această dinamică trebuie să înceteze.
  7. Contactează grupurile de suport şi auto-organizare/asociaţiile de lucrători şi lucrătoare sexuale şi ale grupurilor similare. Fă-le cunoscute eforturile. Și cere alături de noi dezincriminarea și depenalizarea muncii sexuale, a lucrătorilor și lucrătoarelor, a clienților și terțelor părți.
  8. Solidaritate, nu caritate! Alătură-te lucrătorilor şi lucrătoarelor sexuale ca tovaraşe în lupta împotriva cisheteropatriarhatului, supremaţiei albilor şi a sistemului capitalist. Nu ne trataţi ca pe victime invitând mila altora, menite de a se vorbi peste noi sau de a fi salvate. Amplificaţi eforturile noastre şi ale altor grupuri solidare.